Vernisajul expoziției „Lucrul diafan”, o selecție de picturi și fotografii realizate de artistul Ion Dumitriu

Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud și Fundația „Ion Dumitriu” vă invită joi, 5 iunie 2025, de la ora 18:00, la vernisajul expoziției “𝗟𝘂𝗰𝗿𝘂𝗹 𝗱𝗶𝗮𝗳𝗮𝗻”, o selecție de picturi și fotografii realizate de artistul 𝗜𝗼𝗻 𝗗𝘂𝗺𝗶𝘁𝗿𝗶𝘂 în perioada anilor ’70–’90.

Acesta este cel de-al patrulea episod al unei expoziții itinerante, prezentată anterior – în versiuni adaptate fiecărui spațiu – la Muzeul Național de Artă al Moldovei, Centrul Multicultural Brașov și Fundația Ilfoveanu-Badea din Pitești.

Expoziția reunește lucrări din câteva dintre cele mai reprezentative cicluri ale artistului, în care acesta revine constant la motive peisagistice, unelte agricole, roade ale pământului, precum și la elemente de arhitectură rurală – teme ce i-au definit parcursul artistic. Multe dintre aceste lucrări au fost realizate în cadrul taberelor de la Poiana Mărului, unde Ion Dumitriu a pictat în fiecare vară între 1971 și 1991, alături de artiști precum Horia Bernea, Teodor Moraru, Teodor Rusu, Șerban Epure și alții.

Din această perioadă datează și invenția tușei hipertrofiate – marcă stilistică a lui Dumitriu – care conferă lucrărilor o densitate aproape fantastică.

„Cap de grindă”, o serie expusă pentru prima dată la Galeria Simeza din București, în 1987, constituie elementul central al acestei expoziții. Portretele acestor secțiuni în trunchiuri de copaci formulează, cu un vocabular restrâns de forme și tușe, enunțuri plastice în permutații infinite: nervuri și fibre, noduri și crăpături, inele anuale și geometrii mereu schimbătoare. Capul de grindă devine astfel un simbol al întâlnirii dintre natură și cultură, dintre metodă și accident, o metaforă pentru ordinea lumii în mic și în mare.

Alături de picturi, expoziția include și o selecție de diapozitive realizate în București și la Poiana Mărului, animate de aceeași oscilație între verva artistică și curiozitatea antropologică. În imaginile din București, artistul surprinde reziduurile vizuale ale industrializării: structuri amorfe sau totemuri constructiviste, unde discursul propagandistic al epocii se estompează și dispare. În schimb, în fotografiile din Poiana Mărului, se regăsește liniștea: figuri în armonie cu fondul lor, motive recurente, o atmosferă care transpare și în pictura sa.