Casa Colecțiilor și a Documentelor de Patrimoniu a fost nominalizată vineri, 3 octombrie 2025, la Bienala Națională de Arhitectură 2025, ediția a XVI-a – “ALTFEL”, în cadrul secțiunii 7 – Restaurarea Monumentelor de Arhitectură !
Clădirea a fost construită în anul 1910. Inițial clădirea a fost concepută ca locuință, dar ulterior a găzduit diverse funcțiuni publice, precum reședința subprefectului, Camera Agricolă și Casa Corpului Didactic. Clădirea este retrasă de la frontul străzii, având două niveluri, demisol și parter, cu plan rectangular, care are în planul fațadei o logie sprijinită pe stâlpi masivi din cărămidă, cu un acoperiș independent în patru ape, cu balustradă din fier forjat cu ornamente florale din repertoriul artei 1900. Planimetric, clădirea se înscrie într-o formă aproape pătrată. În planul fațadei principale există o logie bordată cu stâlpi masivi din zidărie de cărămidă cu balustradă din fier forjat. Fațada principală are un caracter reprezentativ, iar fotografiile de epocă arată faptul că prezintă o pictură valoroasă caracteristică artei anilor 1900. Celelalte trei fațade au fost tratate mai simplu, pe latura nodică existând o adăugire din anii ’80 fără valoare arhitecturală. De asemenea, tot în spatele clădirii, pe latura nordică, au fost adăugate un garaj și o anexă. În aceeași perioadă s-au modificat formele și tâmplariile unor goluri de la nivelul demisolului. Imobilul a fost construit într-o singură etapă în stilistica Seccesionului de la începutul secolului XX. Prin elementele stilistice vizibile pe fațadă în una dintre imaginile istorice ale clădirii se pot identifica elementele specifice acestui curent. Formele curbate ale pinionului ce verticalizează fațada, stâlpii logiei din fațadă și supradimensionarea bosajului din zona soclului se înscrie pe linia arhitecturii 1900. Coșurile de fum și elementele de feronerie ale acoperișului pun și mai mult în valoare această linie stilistică. Feroneria balconului, a scării și respectiv grilajele demisolului, inclusiv feroneria copertinei, de la intrarea laterală s-au păstrat din această fază a clădirii. Actualul gard al parcelarului se încadrează în stilistica începutului de secol, dar este realizat după finalizarea clădirii și într-o stilistică mai simplificată. Tâmplăria clădirii are certe caracteristici istorice, dar decorația este în principal mai apropiată de eclectism decât de linia seccesion. După jumătatea secolului XX, clădirea a fost reabilitată după normele de intervenție specifice anilor ’80. O decapare masivă a eliminat tencuielile istorice până la cărămidă, iar noile tencuieli rașchetate sunt vizibile și în prezent. Cu ocazia reabilitării din anii ’80, au fost reproiectate o parte din golurile de la demisol, iar terasa din spatele clădirii a fost închisă. Imobilul și-a păstrat în mare parte caracteristicile stilului istoric, dar elementele decorative alcătuite din elemente vegetal-stilizate, zugrăvite în jurul golurilor au fost eliminate. La demisol se păstrează vechile bolți prusești, construite din bolțișoare de cărămidă pe profile metalice. Pe latura vestică ferestrele au fost schimbate în totalitate. În fațada principală este original doar grilajul metalic din axele vestice, de la ferestrele încheiate în arc semicircular. Pe latura estică a demisolului este originală doar ferestra din extrema nordică, iar restul a fost refăcut. Grilajele metalice de la ferestrele refăcute sunt asemănătoare cu cele originale, dar îmbinările sudate și o oarecare simplificare, trădează imitația realizată. Scara are o balustradă din fier forjat decorată cu elemente vegetale care evocă forma florală a lalelei. Balustrada balconului din fațada principală are un decor floral ce evocă forma florii-soarelui. Ambele balustrade sunt originale. Structura metalică a marchizei de la intrarea laterală este originală și poartă caracteristicile producției seccesion. Motivul decorativ al florii-soarelui apare și la această structură metalică. Tâmplăria ușii de acces de pe această latură este originală. Această intrare reprezintă accesul principal în imobil, iar scara cu feroneria bogată oferă o prestanță sporită clădirii. La interiorul imobilului, la parter, toată tâmplăria este originală, excepție cea din colțul de nord-vest, acolo unde vechea terasă a fost închisă și transformată în spațiu interior. Se remarcă ușile înalte și ferestrele generoase cu spațiu adaptat pentru rulouri metalice. Fermele centrale și din frontul principal al podului se încadrează în categoria șarpantelor istorice, dar în colțul de nord-vest șarpanta eclectică a fost refăcută cu o șarpantă inginerească. Învelitoarea este din țiglă trasă de factură istorică. Acoperișul păstrează două vârfuri ornamentale din tablă și o serie de lucarne din tablă care se încadrează în linia stilistică a clădirii. În imaginile de epocă clădirea are o frumoasă grădină de flori spre stradă, dar actualmente o vegetație înaltă acoperă aproape în totalitate clădirea, iar un bazin din beton aduce o amprentă funcțională chiar în zona cea mai vizibilă a clădirii. În curte clădirea pare să aibă un spațiu verde generos, dar insuficient exploatat. Prin proiect s-au efectuat următoarele intervenții: amenajarea unui spatiu muzeal și de arhivă, prin lucrări de restaurare, revitalizare, consolidare și valorificare durabilă; refuncționalizarea demisolului, parterului și podului; modernizarea, reabilitarea, restaurarea și/sau conservarea elementelor arhitecturale valoroase; reabilitarea anvelopei; restaurarea tuturor componentelor artistice din metal, stucatură etc.; eliminarea cauzelor și degradărilor fizice și biologice ale construcției; înlocuirea și modernizarea instalațiilor, utilajelor și echipamentelor sanitare, electrice, termice și ventilare, instalații de detectare, semnalizare și avaertizare incendiu, instalații de stingere incendiu, necesare funcționării conform normelor și normativelor în vigoare; realizarea iluminatului arhitectural; lucrări de creștere a confortului, eficientizarea energetică și reducerea consumurilor de utilități; sistematizarea pe verticală și amenajarea spațiilor exterioare adiacente.